sâmbătă, 26 octombrie 2013

Suferință.

Lacrimile se prelungesc pe obrazul meu.Acea stare de melancolie ce mă ia pe neașteptate și mă izbește de toate zidurile mă distruge complet prin neputința de a mai încerca să mă ridic.Ea mă face sa devin un om in lumea lui...fie ea negativistă sau nu.Nimic nu poate fi la fel.Sunt momente când vrei să dai timpul înapoi și vrei ca acea zi "specială" să se repete de "n" ori.
Dar totul e trecător.Oamenii se schimbă,sentimentele nu mai sunt aceleași,iar nimeni și nimic nu poate aduce și lăsa acea zi să se repete de câte ori vrei.Rareori te gâbdești că poate chiar te iubește sau că îi este dor de tine.Mai tot timpul negativismul care îl completeaza definitiv pe om,îl face să se prăbușească în lacrimi și durere atunci când se gândește că niciodată nu se va intampla ceea ce s-a intamplat odată.A fost și a trecut!
Viața merge mai departe,dar uite vezi...omul care spune asta,o spune pentru că poate nu a trecut prin așa ceva sau poate doar vrea să te "încurajeze".Faptul că încerci să ocolești ceea ce nu poți pentru că acea durere e înfiptă ca un cuțit adânc în rană,dă dovadă de multă slăbiciune.
   Viața este ca un labirint.Dacă nu îl încerci prin mai multe căi,vei rămâne blocat o eternitate pană să ajungi la final.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu