duminică, 27 octombrie 2013

Gânduri neînțelese.

Sunt genul de persoană care trăiește clipa,dar ceva lipsește,iar ceea ce lipsește este faptul că nu îmi pot lua gândul de la el.Îl am în cap 24 din 24...ceea ce este greu pentru mine sa îl uit.
Încetul cu încetul ne îndrepărtam unul de altul.Conversațiile noastre devin din ce în ce mai scurte.Dacă ne certăm nu mai venim niciunul la celălalt să ne cerem scuze.Doare.

Urăsc că nu încearcă să se pună în locul meu,să vadă ceea ce simt...cum mă simt.Vreau să vorbesc cu cineva,să mă asculte,dar e greu pentru că niciodată,dar niciodată nu te va putea înțelege cineva.Trebuie să faci tot posibilul să revii de unul singur cu picioarele pe pământ.
Recunosc el e prima mea dragoste adevarată.În viața mea nu am mai iubit o persoana așa de mult cum îl iubesc pe el...păcat că el nu vede asta.Vreau afecțiune din partea lui.
Vreau să mă faca cineva să înțeleg de ce sunt așa de...de miloasa,iertatoare și de ce gândesc mereu cu inima când vine vorba de sentimente și iubire.
Tot timpul mă gândesc la faptul că sunt înconjurată de mii de persoane cu personalitați diferite,la faptul că nu toți suntem la fel.
Durerea este provocată când provine de la persoana la care ții enorm.Vreau să uit,dar nu pot!
Chiar NU POT! 
Cuvintele lui mâ urmăresc peste tot.Parcă ar vrea cineva să-mi facă rău,să nu fiu fericită...să stau închisă în acea lume întunecată,plină de tristețe și lacrimi care curg formând un ocean de durere.
Cam asta este tot ceea ce urăsc.Aș vrea ca el să mă iubească,să țină la mine,să mă protejeze indiferent că este la 1000 de kilometri.
   Această parte...a fost descrierea și suferința mea ce o port de mult timp în suflet...fiind scrisă printre rânduri.
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu